S.C. BELL PROD S.R.L. Broşteni comercializează plăci din polietilena cu grosimea incepând de la 2 mm si dimensiunile standard de :1000×2000 mm, 1500×3000 mm, 2000×4000 mm. La cerere se pot debita diferite dimensiuni, dupa specificaţiile beneficiarului.
S.C. BELL PROD S.R.L. Broşteni produce dupa desen de execuţie sau model o gama largă de piese finite care pot fi folosite în domenii cum ar fi: industria chimica, industria lemnului, construcţii, ambalare, industria auto etc.
PROPRIETATI PRINCIPALE POLIETILENA:
- Rezistenţă la impact excepţională
- Rezistenţă chimica excelentă
- Inert fiziologic
- Nu absoarbe apa
- Prelucrare mecanică excelentă
- Mai uşoara decât apa
- Autolubrefiant
- Zgomot redus in funcţionare
- Rezistenţă la uzură excepţională (pentru sortul PE 1000).
S.C. BELL PROD S.R.L. Brosteni produce o gama largă de blaturi şi mese (butuci) pentru tranşat folosite in industria alimentară. Grosimea blaturilor variază de la 5 mm la 40 mm. Grosimea meselor pentru tranşat este de maxim 100 mm.
Produsele sunt insoţite de certificat de conformitate pentru folosirea în industria alimentară.
Pentru dimensiuni şi detalii suplimentare vă rugăm să consultaţi secţiunea Horeca/Industria alimentara.
Principalele caracteristici ale polietilenelor tehnice
Rezistenţa la temperatură
Polietilenele tehnice rezistă la temperatură mai bine decât celelalte polietilene.
Limitele superioare de temperatură sunt în general de 80 grade C dar cele cu greutate moleculară peste 1.000.000 g/mol (HD 1000 ), se pot utiliza până la 120 grade C (pentru perioade scurte de timp şi sarcini reduse, chiar la temperaturi de 200 grade C ele demonstrează o bună stabilitate dimensională, dar trebuie ţinut cont de deformările plastice permanente şi de degradarea termică a moleculei polimerului). Totuşi depăşirea temperaturii de 120 grade C trebuie evitată.
La temperaturi scăzute PE 300 rezistă pănă la -50 grade C , PE 500 rezistă până la -100 grade C, PE 1000 rezistă până la -200 grade C (chiar şi la temperatura hidrogenului lichid-253 grade C performanţele PE 1000 sunt satisfacatoare). Sub aceste limite polietilenele încep să devină casante.
Conductivitatea termică
Ca la toate masele plastice conductivitatea termică a polietilenelor este foarte scăzută (0,41 W/m*OC la 23 OC pentru polietilenele neaditivate, de 30-100 de ori mai mică decât a metalelor). În aplicaţiile unde frecările sunt intense sau sarcinile sunt mari, se impune eliminarea rapidă a căldurii din zona de frecare, în caz contrar existând riscul supraîncălzirii zonale a materialului şi uzarea rapidă a pieselor. Conductivitatea termică a polietilenelor poate fi mărită de circa 4 ori prin aditivare cu materiale bune conductoare termic cum ar fi aluminiu.
Dilatarea polietilenelor
Dilatarea polietilenei devine importantă la piesele de precizie sau unde variaţiile de temparatură sunt semnificative. Coeficientul de dilatare pentru polietilenele neaditivate este de 2*10 -4 m/m* grad C,de circa 10 ori mai mare decât la oţel. Este important de stabilit, pentru piesele de precizie, temperatura la care se face prelucrarea, verificarea sau montajul. Diferenţe mari între acestea pot duce la abateri dimensionale considerabile. De exemplu o piesă de 100 mm din polietilenă prelucrată la 20 grade C va avea la montaj 99,6 mm dacă montajul se face la 0 grade C şi 100,3 mm dacă montajul se face la 35 grade C.
Calculul dilatării sau contracţiei la polietilene se face cu formula
Dd=d * Dt * 2 * 10 -4
unde Dd este valoarea dilatării sau a contracţiei în mm , d este valoarea dimensiunii a cărei dilatări sau contracţii se calculează, în mm, Dt este diferenţa de temperatură pentru care se calculează dilatarea sau contracţia în grade C.
Rezistenţa la uzură
Rezistenţa la uzură a polietilenelor este funcţie de greutatea moleculară.
UHMW-PE au o rezistenţă excelentă la uzură ceea ce le recomandă în multe aplicaţii pentru mărirea perioadei de funcţionare.
Unde există uzură se va utiliza PE 1000.
Polietilena HD 1000 este un material excelent pentru piese care alunecă, având proprietăţi de autolubrefiere. Alunecarea suprafeţelor este uscată , nefiind nevoie de nici un lubrefiant. Coeficientul de frecare dinamic este de 0,15 – 0,25 şi variază în funcţie de suprafaţa pe care alunecă piesa şi materialul din care este confecţionată, forţa de presare, viteza de alunecare, rugozitatea suprafeţelor etc. Coeficientul de frecare al polietilenelor tehnice este cel mai scăzut în comparaţie cu celelalte mase plastice tehnice, comparabil cu cel al PTFE (politetrafluoretilena – teflon).Lagărele executate din HD 1000 , în care se învarte un arbore din oţel, pot tolera materiale abrazive (cum ar fi praf,nisip etc.) sau abateri de la coaxialitate. Aceste condiţii nu produc griparea arborelui. Totuşi este importantă asigurarea condiţiilor adecvate de disipare a cădurii produsă de frecare pentru ca lagărele să funcţioneze fără probleme. Trebuie reamintit ca proprietaţile de alunecare sunt caracteristice fiecărui sistem în parte. Valorile p·v permise pentru lagărele de rostogolire facute din HD 1000 sunt de aproximativ 4 N/mm 2·m/min, pentru funcţionarea în mediu uscat şi de aproximativ 6-7 N/mm 2·m/min pentru funcţionarea în mediu umed. Aceste valori sunt influenţate şi de alţi factori, printre aceştia încluzând dimensiunea lagărului, jocul din lagăr, calitatea suprafeţei şi a materialului axului şi de eficacitatea înlăturării căldurii obţinute prin frecare. Presiunea la suprafaţă maximă admisă este în jurul valorii de 10 N/mm 2. S-a descoperit în practică că valorile limită pentru p·v nu rămân constante pe toată durata când sunt supuse la sarcină. La viteze de alunecare mari, valorile ar trebui stabilite la un nivel mai scăzut iar la viteze de alunecare mici ar trebui stabilite la un nivel mai ridicat. Lagărele executate din HD 1000 şi HD 9000 aditivate cu aluminiu şi grafit disipează căldura mai eficent şi permit viteze de alunecare mai mari.
Rezistenţa la impact
Polietilenele HD 1000 au o rezistenţă foarte mare la impact fiind recomandate pentru utilizări la temperaturi scăzute până la -200 grade C, fără să devină casante la şoc.
Rezistenţa la agenţi chimici
Polietilenele tehnice au o excelentă rezistenţă la majoritatea substanţelor chimice cu excepţia acidului azotic concentrat. Hidrocarburile aromatice şi halogenate care dizolvă polietilenele cu greutate moleculară mică, provoacă doar umflarea suprafeţelor la PE 1000 .
Absorbţia de apă
Faţă de celelalte mase plastice care în general absorb apa la saturaţie între 0,35%-policarbonatul şi 9%-poliamida (excepţie făcând PTFE – politetrafluoretilena), polietilenele la fel ca toate poliolefinele, nu absorb apa. Din această cauză prezintă o stabilitate dimensională foarte bună la funcţionarea pieselor în medii umede sau scufundate în apă timp îndelungat. Practic absorbţia maximă de apă a polietilenelor este de 0,01%. Polietilenele aditivate absorb apa în măsura în care aditivul absoarbe apa. De exemplu grafitul poate determina o absorbţie de apă de 0,05% pentru o polietilenă cu 5% grafit.
Inflamabilitate
Polietilenele se aprind în contact cu flacăra şi arde cu o flacără slabă chiar dacă sursa de aprindere a fost eliminată. În timpul arderii se topeşte şi cade sub formă de picături care ard.
Rezistenţa la lumină şi la condiţiile climatice
Semifabricatele şi produsele finite din polietilenă prezinta fragilitate la suprafaţă după primele 3 luni de folosire în spaţii deschise sub condiţiile climatice din Europa centrală. Prin aditivarea cu stabilizatori UV, viaţa, în condiţii Semifabricatele şi produsele finite din polietilenă prezinta fragilitate la suprafaţă după primele 3 luni de folosire în spaţii deschise sub condiţiile climatice din Europa centrală. Prin aditivarea cu stabilizatori UV, viaţa, în condiţii externe poate fi prelungită la 3 ani şi jumatate, acest lucru depinzând de concentraţia de aditiv UV din polietilenă. Daca polietilena este aditivată cu 2.5% grafit, atunci timp de 5 ani de folosire in exterior nu este evidenţiată nici o degradare oxidantă.
